Autor: Constantin Tănase

Democraţii noştri au o „mică” problemă: sunt buni de gură, dar răi la fapte. Anume acest beteşug genetic le-a jucat festa în ultimii 17 ani partidelor democratice. Ne-am bucurat enorm când, după ultimele alegeri, practic toată puterea locală a fost preluată de partidele din opoziţie. Peste o scurtă perioadă de timp însă, bucuria ne-a picat în scârbă, iar formarea alianţelor anticomuniste şi partajarea funcţiilor de conducere în raioane ne-a cam pus pe gânduri. Nici nu insinuez, nici nu generalizez, dar, potrivit unor observatori lucizi, noile administraţii sunt slabe, pe alocuri chiar mai slabe decât fostele administraţii comuniste. Cum se explică această situaţie?

Obiectiv, nu e vina democraţilor că sunt aşa cum sunt: cărturari, patrioţi, anticomunişti, proeuropeni, oameni de calitate, dar cu un mic defect: fiind în opoziţie, ştiu ce trebuie să facă, îi învaţă pe alţii cum trebuie să facă, dar când ajung la putere nu pot să facă ceea ce trebuie. Tot obiectiv, de vină este ticăloasa noastră istorie de până la 1990, pentru că cine erau democraţii noştri la începutul anilor ’90, antisovieticii şi anticomuniştii care formau elita mişcării de eliberare naţională? Majoritatea acestei elite o constituia intelectualitatea de creaţie - scriitori, profesori, actori, toţi intelectuali de mare calitate profesională şi morală, dar lipsiţi de experienţă „birocratică” în domeniul conducerii unor sectoare concrete ale economiei. Atunci o asemenea prezenţă masivă a intelectualităţii de creaţie a fost benefică, deoarece preşedinţii de colhoz şi prim-secretarii de „raikomuri” nu aveau pregătirea necesară pentru elaborarea, de exemplu, a Declaraţiei de Independenţă. După ce această perioadă istorică s-a consumat, cererea de intelectuali de creaţie a scăzut brusc, resimţindu-se acut lipsa „birocraţilor”, a managerilor, a specialiştilor cu experienţă în economie şi administraţie. Din păcate, tabăra democrată nu prea avea de aceştia. Anume lipsa acestora a fost cauza eşecului guvernărilor dominate de democraţi. Tragedia democraţilor noştri constă în aceea că ei pot prelua puterea, dar nu o pot menţine, pentru că a te menţine la putere înseamnă a guverna eficient, iar a guverna eficient înseamnă să poţi gestiona profesionist o şcoală, o primărie, o fabrică, un minister, un guvern. Ca să conduci o primărie sau o direcţie din primărie nu e suficient să ai studii făcute la Paris, să fii anticomunist şi să ştii pe de rost primele două strofe din „Luceafărul” lui Eminescu, mai trebuie să fii şi un profesionist în problema de care te ocupi.

… După ce Lenin a cucerit puterea şi a înţeles că Rusia, pentru a nu se duce de râpă, trebuie guvernată, nu a mizat pe comisarii săi, ci şi-a călcat pe inimă şi a invitat în armată, administraţie, economie vechii specialişti ţarişti. Nu sugerez refacerea alianţelor anticomuniste şi împărţirea puterii cu comuniştii, ci alegerea în funcţii de răspundere a democraţilor pe criterii de competenţă, dar nu de partid, pentru că mă tem că „algoritmul” acesta poate să ne îngroape în 2009. // Timpul


Publicat la: 06 Septembrie 2007   

Sursa:

Arhiva