Autor: Sergiu Praporşcic

Faptul că Ion Muşuc, tatăl preşedintelui Partidului Social-Democrat, Eduard Muşuc, se ascunde de organele de anchetă nu poate decât să întărească bănuiala că cei doi s-ar face vinovaţi de fraudele economice de care sunt suspectaţi de Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei. Dacă acuzaţiile anchetei ar fi nefondate, atunci nu văd de ce Ion Muşuc s-ar ascunde. Ba dimpotrivă, ar fi în interesul lui să se lase „hărţuit, persecutat, întemniţat pe motive politice”, căci asta ar face din el un erou în ochii opiniei publice şi ar aduce capital politic atât fiului său, Eduard Muşuc, cât şi formaţiunii acestuia, PSDM. Vă imaginaţi ce ecou internaţional ar avea condamnarea penală a unei persoane din raţionamente politice într-o ţară care peste două zile va ajunge chiar sub coasta Uniunii Europene! Iată însă că în loc să-şi demonstreze nevinovăţia în instanţă, Ion Muşuc preferă să se ascundă în regiunea transnistreană, punându-se sub protecţia regimului separatist al lui Igor Smirnov.

La Chişinău a devenit un fel de modă ca orice deputat, lider sau membru de rând al unei formaţiuni politice, cum intră în vizorul organelor de anchetă pentru fraude economice, să strige că este persecutat politic. Aşa au strigat deputaţii Alianţei „Moldova Noastră” când procurorul general a solicitat ridicarea imunităţii a trei deputaţi din această formaţiune, între care şi fostul primar de Hânceşti, Vasile Colţa. Iată însă că „victima politică a regimului comunist”, Vasile Colţa, s-a dovedit a fi un contrabandist care transporta ilegal ţigări peste Prut, fapt recunoscut chiar de foştii săi camarazi de partid, care l-au şi exclus din rândurile AMN. Nu cred că ar trebui să ne mirăm foarte mult atunci când vom afla mai multe despre afacerile lui Ion Muşuc, care se ascunde peste Nistru. Eu aş fi curios să aflu din ce surse şi-a finanţat PSDM, de altfel o formaţiune politică fără nici o pondere în societate şi în mediul oamenilor de afaceri, costisitoarea campanie electorală din 2005?

Impresia mea este că cei doi Muşuci, tatăl şi fiul, „s-au consacrat activităţii politice” ca să-şi pună sub protecţie businessul şi alte activităţi care, însă, tot nu ţin de activitatea politică. Cum altfel poate fi explicat faptul că doi oameni de afaceri prosperi au îmbrăţişat atât de hotărât doctrina social-democrată care pledează pentru echitate socială şi redistribuirea veniturilor? Se pare că în Republica Moldova,doctrina social-democrată este bună şi pentru acapararea averilor.

S-a afirmat de multe ori că organele de anchetă din Republica Moldova au înaintat acuzaţii mai multor reprezentanţi ai clasei politice, acuzându-i de fraude financiare, fără ca vinovăţia acestora să fie demonstrată în instanţă. Adevărat, dar, în foarte multe cazuri, cei acuzaţi au reuşit să iasă basma curată nu pentru că ar fi demonstrat la proces că ar fi nevinovaţi, ci pentru că organele de anchetă au încălcat prevederile Codului de procedură penală în instrumentarea dosarelor, ceea ce a dus la scoaterea lor de pe rol. Adică, a fost vorba, mai curând, despre lipsa de profesionism a organului de anchetă decât de nevinovăţia celor acuzaţi.

Ar fi, totuşi, ceva de reproşat şi autorităţilor: acestea se fac a nu observa persoanele suspectate de comiterea unor acte ilegale care, însă, sunt apropiate partidului de guvernământ sau chiar deţin funcţii în structurile administraţiei centrale. Dacă vreţi un exemplu, ca să nu mergem prea departe, vedeţi cum s-au cheltuit banii publici pentru introducerea în şcoli a manualelor de „istorie integrată”. // Flux

Bookmark this news