E proverbială incapacitatea opoziţiei noastre de a se unifica sau cel puţin de a se solidariza în numele unui ideal comun. Dacă e să judecăm după „dispoziţia” ei actuală, nu avem niciun temei de optimism şi putem paria de pe acum că şi în alegerile din anul viitor va merge dezbinată şi învrăjbită. Cu o marjă minimă de eroare se pot pronostica şi rezultatele, deoarece în politică, inclusiv în campaniile electorale, nu se produc minuni. Ne-am convins de aceasta în toate campaniile electorale de la ’90 încoace. Din cauza ambiţiilor liderilor de partide care nici în ruptul capului nu doreau „să se unească”, foarte multe voturi ale electoratului anticomunist se duceau la comunişti. Astfel, numai în 2001, partidele democratice care n-au trecut pragul electoral le-au dăruit comuniştilor… 21 de mandate!

Un specific al campaniei electorale din 2009 constă în faptul că sunt interzise, prin lege, blocurile şi alianţele preelectorale. Această nouă situaţie nu va determina partidele să fuzioneze, cum se credea la început, ci dimpotrivă, le va face şi mai ambiţioase şi vor merge separat în „luptă”. Ştim de pe acum care vor fi rezultatele acestei „lupte”. Care-i soluţia?

În sânul societăţii civile e populară ideea unei liste comune. Sună frumos, doar atât. Nu-mi imaginez care dintre liderii partidelor de centru-dreapta (S. Urecheanu, V. Filat, M. Ghimpu, V. Pavlicenco şi A. Petrencu) ar fi de acord să figureze al cincilea pe o listă comună! Nu mai zic al douăzeci şi cincilea! La aceşti cinci însă mai adăugaţi cel puţin câte trei la fiecare (vicepreşedinţi) care de asemenea ar pretinde la primele locuri în lista comună. Şi totuşi, ideea nu e de aruncat la coşul de gunoi, ea merită să fie discutată.
Se ştie bine că principala problemă a oricărei liste electorale este cea a liderilor. Potrivit tradiţiei, primele locuri în lista electorală le ocupă liderii formaţiunilor. Aceştia, la rândul lor, îşi promovează pe primele locuri sponsorii şi amicii. Astfel, s-a format o castă privilegiată care trece din parlament în parlament, unora le cad dinţii în fotoliul de deputaţi. Aşa se face că cele câteva mii de membri ai partidului lucrează pentru a-i face deputaţi pe cei doi-trei lideri. Chiar şi în cazul blocurilor preelectorale pe listă nimeresc tot aceşti doi-trei lideri.

Pentru a se evita o asemenea situaţie, propun spre discuţie următoarea variantă. Pe o viitoare listă comună să nu figureze niciunul din preşedinţii şi vicepreşedinţii partidelor, în locul lor fiind promovaţi oameni noi, bine pregătiţi. Dacă dispare problema liderilor pe listă, ideea ar putea să aibă şanse. Aceştia, rămaşi în afara listei, se vor ocupa de partide şi (sau) vor ocupa locuri în executiv. Cu tot respectul pe care îl am pentru aceşti lideri, nu aş dori ca în viitorul parlament să-i văd din nou pe ei. Şi apoi, unora dintre ei le-ar sta mai bine şi ar fi mai eficienţi în funcţii executive.

Fireşte, problema e mai complicată, dar de ce să nu o discutăm? Mai ales că altceva mai bun deocamdată nu avem ce discuta? Constantin Tănase.//Timpul.md

Bookmark this news