In ultimul numar al revistei tinerilor scriitori Contrafort, care apare lunar la Chisinau, Vitalie Ciobanu publica un editorial cu titlul „Demagogia milei si «precedentul» Kosovo. Moldova – un viitor incert”.

In doua parte a editorialului, care ne atrage atentia, Vitalie Ciobanu scrie despre proclamarea independentei Kosovo, care „a acaparat prim-planul agendei politice” la nivel international. In acest context, desi R. Moldova a luat si ea atitudine fata de problema, „sentimentul general este ca Moldova luneca pe un plan inclinat, e trasa in siajul unor consecinte care o depasesc”.

„Rusia a protestat energic contra independentei Kosovo, invocand, in mod ipocrit, dreptul international (caci nu de sarbi ii pasa Moscovei in realitate, ci de periclitarea influentei sale in zona), in timp ce continua sa sustina miscari secesioniste in foste republici sovietice. Separatistii din Abhazia, Osetia de Sud si Transnistria invoca, la fel de ipocrit, dreptul popoarelor la autodeterminare spre a-si justifica revendicarile ilegale, dar aceasta «autodeterminare» se poate incununa cu o foarte dorita de ei alipire la Rusia, dinamitandu-se unitatea unor state ce aspira la integrare euroatlantica”.

Potrivit lui Ciobanu, Moscova, „dupa cum ii sta in obisnuinta” lucreaza cu mai multe scenarii. Primul scenariu este „incheierea unui acord prin care Transnistria ar deveni componenta a unui stat moldovenesc federativ, sub gratii rusesti”. Al doilea scenariu „implica recunoasterea independentei Transnistriei, in baza precedentului Kosovo, blamat de Kremlin de ochii lumii”. Prin urmare, „in ambele cazuri, armata rusa va ramane in stanga Nistrului”.

In continuare, referindu-se la responsabilitatea guvernarii comuniste in fata propriilor cetateni, editorialistul de la Contrafort scrie ca „ceea ce ignora guvernarea comunista, preocupata exclusiv de imaginea sa externa, este responsabilitatea in fata propriilor cetateni”.

„In societatea moldoveana nu se poarta nici un fel de dezbateri pe tema «reintegrarii teritoriale a tarii». Voronin se arata foarte increzator ca anul 2008 va fi decisiv pentru rezolvarea conflictului transnistrean, insa subiectul lipseste din agenda publica interna. Nu vedem nici un fel de dezbateri la televiziunea de stat, nu vedem emisiuni in care, de pilda, experti in drept international sa explice daca poate fi admisa o analogie intre Transnistria si Kosovo. Nu vedem oameni de o parte si alta a Nistrului intalnindu-se, impartasindu-si ideile si pozitiile, pentru o mai buna cunoastere reciproca: totul se face peste capul lor, prin negocieri secrete, in spatele usilor inchise, negocieri in care, din cate se vede, nu binele public este vizat, ci asigurarea unui adapost pentru actuala guvernare”.

Eventuala realipire a Transnistriei, va egala cu transformarea radicala a statului moldovean. In acest caz, Moldova „va spune adio Europei de dragul impacarii cu Transnistria sub umbrela ruseasca”. Desi „ca parte a problemei, comunistii de la Chisinau nu pot juca rolul de instrument al gasirii unei solutii”, totusi „ar trebui sa fim intrebati daca suntem de acord sa platim acest pret exorbitant, doar spre a readuce capeteniile separatiste in parlamentul de la Chisinau”, conchide editorialistul de la Contrafort. // DECA-Press


Publicat la: 10 Martie 2008   

Sursa:

Arhiva