National Anthem

''Limba Noastra'' has been the national anthem of the Republic of Moldova since 1994. The lyrics are of Alexei Mateevici (1888-1917) and the music was composed by Alexandru Cristea (1890-1942). The original poem contains twelve stanzas, five of which have been selected for the anthem: they are marked in bold.

Audio file: Download Mp3.

Lyrics in Romanian:

 Limba Noastră

Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată 
Un şirag de piatră rară 
Pe moşie revărsată.

Limba noastră-i foc ce arde 
Într-un neam, ce fără veste 
S-a trezit din somn de moarte 
Ca viteazul din poveste. 

Limba noastră-i numai cântec, 
Doina dorurilor noastre, 
Roi de fulgere, ce spintec 
Nouri negri, zări albastre. 

Limba noastră-i graiul pâinii, 
Când de vânt se mişcă vara; 
In rostirea ei bătrânii 
Cu sudori sfinţit-au ţara. 

Limba noastră-i frunză verde, 
Zbuciumul din codrii veşnici, 
Nistrul lin, ce-n valuri pierde 
Ai luceferilor sfeşnici. 

Nu veţi plânge-atunci amarnic, 
Că vi-i limba prea săracă, 
Şi-ţi vedea, cât îi de darnic 
Graiul ţării noastre dragă. 

Limba noastră-i vechi izvoade. 
Povestiri din alte vremuri; 
Şi citindu-le 'nşirate, - 
Te-nfiori adânc şi tremuri. 

Limba noastră îi aleasă 
Să ridice slava-n ceruri, 
Să ne spiue-n hram şi-acasă 
Veşnicele adevăruri. 

Limba noastra-i limbă sfântă, 
Limba vechilor cazanii, 
Care o plâng şi care o cântă 
Pe la vatra lor ţăranii. 

Înviaţi-vă dar graiul, 
Ruginit de multă vreme, 
Stergeţi slinul, mucegaiul 
Al uitării 'n care geme. 

Strângeţi piatra lucitoare 
Ce din soare se aprinde - 
Şi-ţi avea în revărsare 
Un potop nou de cuvinte. 

Răsări-va o comoară 
În adâncuri înfundată, 
Un şirag de piatră rară 
Pe moşie revărsată. 

English Translation 

Our Tongue 

A treasure is our tongue that surges 
From deep shadows of the past, 
Chain of precious stones that scattered 
All over our ancient land. 

A burning flame is our tongue 
Amidst a people waking 
From a deathly sleep, no warning, 
Like the brave man of the stories. 

Our tongue is made of songs 
From our soul's deepest desires, 
Flash of lighting striking swiftly 
Through dark clouds and blue horizons. 

Our tongue is the tongue of bread 
When the winds blow through the summer, 
Uttered by our forefathers who 
Blessed the country through their labour. 

Our tongue is the greenest leaf 
Of the everlasting forests, 
Gentle river Nistru's ripples 
Hiding starlight bright and shining. 

Utter no more bitter cries now 
That your language is too poor, 
And you will see with what abundance 
Flow the words of our precious country. 

Our tongue is full of legends, 
Stories from the days of old. 
Reading one and then another 
Makes one shudder, tremble and moan. 

Our tongue is singled out 
To lift praises up to heaven, 
Uttering with constant fervour 
Truths that never cease to beckon. 

Our tongue is more than holy, 
Words of homilies of old 
Wept and sung perpetually 
In the homesteads of our folks. 

Resurrect now this our language, 
Rusted through the years that have passed, 
Wipe off filth and mould that gathered 
When forgotten through our land. 

Gather now the sparkling stone, 
Catching bright light from the sun. 
You will see the endless flooding 
Of new words that overflow. 

A treasure will spring up swiftly 
From deep shadows of the past, 
Chain of precious stones that scattered 
All over our ancient land.