Interviu cu Sorin Ducaru, Ambasadorul Romaniei in SUA
Interviu de Gabriel Gherasim cu Sorin Ducaru, Ambasadorul Romaniei la Washinton
“Noi am promovat consecvent in spatiul american nevoia de a se acorda mai multa atentie Republicii Moldova, in primul rand de a se cunoaste istoria, situatia actuala, generata de prezenta trupelor rusesti - practic de ocupatie-, impotriva vointei guvernului de la Chisinau in Transnistria, atat in relatia cu Administratia cat si cu Congresul American. De altfel, veti afla ca multe dintre proiectele legate de Republica Moldova au fost sustinute sau uneori initiate de Romania”. Ambasadorul Romaniei, Sorin Ducaru
Gabriel Gherasim: Excelenta Voastra, incepem interviul prin a va intreba ce fac copilasii dumneavoastra, care fac parte din comunitatea romanilor-americani?
Sorin Ducaru: Cred ca asa cum e si firesc, ei fac cel mai bine dintre noi toti. Sunt acea sursa permanenta de entuziasm, de energie si de –as spune- speranta, pe care copiii ne-o dau tuturor. Sunt sanatosi, multumesc Domnului, cresc. Mariuca va implini trei ani peste o luna, vorbeste amestecat romana, engleza si putin spaniola de la desene animate, iar Matei are deja zece luni si este un puternic, care incepe sa o ia din loc, ceea ce ne face sa fim destul de atenti.
G.G.: Dati-ne va rog cateva date biografice despre dumneavoastra, inclusiv pana la pozitia de Ambasador al Romaniei in SUA.
S.D.: Probabil ca si multi romani din generatia mea, am avut doua etape in viata, perioada dinainte de 1989 si cea de dupa 1989. Inainte de ’89, mai precis in 1987, am absolvit Facultatea de Electronica, cu o specializare in computere si telecomunicatii. Am lucrat in domeniul electronicii doi ani de zile si apoi, din 1990, m-am orientat catre stiinte politice. Am studiat doi ani in Romania si un an si jumatate la Universitatea din Amsterdam. Din 1993 lucrez la Ministerul Afacerilor Externe, unde am ocupat succesiv pozitiile de analist in cadrul Directiei de Analiza si Planificare Politica, consilier al ministrului, Purtator de Cuvant, Director al Directiei NATO si Politici Strategice, apoi, prim-colaborator al ambasadorului roman la Washington, Ambasador al Romanei la ONU si in ultimii cinci ani si jumatate am lucrat ca Ambasador al Romaniei in SUA.
Intotdeauna am incercat sa combin elementele care m-au inspirat din domeniul stiintelor exacte cu cele ale domeniilor umaniste, precum istoria, -care m-a pasionat de cand am invatat sa citesc-, filosofia, dreptul international si relatii internationale. Si cred ca nu exista o meserie care sa poata combina mai bine aceste elemente decat activitatea diplomatica.
G.G.: Ce a insemnat experienta Washingtonului pentru dumneavoastra din punct de vedere personal si ce a insemnat pentru Romania?
S.D.: Perioada petrecuta la Washington a insemnat o dubla implinire. In primul rand una de tip personal, familial, avand in vedere faptul ca m-am casatorit la Ambasada din Washington cu doua luni si jumatate inainte de a ajunge ambasador aici, pe vremea cand eram inca ambasador la ONU, precum si faptul ca avem doi copii nascuti pe pamant american. In al doilea rand, a fost o implinire profesionala pentru ca aceasta a fost una dintre cele mai interesante, mai complexe si mai pline de miza perioade din viata mea. Nu e putin lucru sa reprezinti Romania in SUA, intr-o perioada cand tara noastra devine aliat al SUA in cadrul NATO, cand relatiile economice capata o alta dimensiune, cand este confirmat statutul de economie de piata functionala, sau cand se formuleaza decizia strategica a SUA de a investi in securitatea Romaniei si a regiunii, prin amplasarea bazelor militare americane pe teritoriul Romaniei. S-au stabilit atatea punti umane intre cele doua tari, mai ales in ultimii ani.
G.G.: Detaliati, va rog, ce inseamna bazele americane in Romania si misiunile Armatei Romane in Afganistan si Irak pentru poporul roman ?
S.D.: Bazele americane din Romania sunt acel nou tip de facilitati militare, amplasate in zone de importanta strategica. Sunt baze de dimensiuni relativ reduse, comparativ cu cele din timpul Razboiului Rece, cand se punea problema unui razboi teritorial, de armate masive, care ocupa geografic anumite zone strategice. In momentul de fata, se pune problema unor baze care sa faca posibila o reactie rapida si daca se poate, la mare distanta, cu forte care sa poata actiona imediat fata de noile amenintari, cele de tip terorist sau de proliferarea armelor de distrugere in masa. Deci, sunt baze moderne, caracterizate prin flexibilitate si un grad inalt de echipare tehnica. Ele vor permite o viteza de reactie sporita pentru misiunile care vor fi avute in vedere.
Cat despre prezenta Armatei Romane in Afganistan si Irak, Romania participa in Afganistan, in momentul de fata, cu aproape 800 de trupe, iar in Irak cu aproximativ 700 de trupe. Misiunea din Afganistan se desfasoara sub egida NATO, iar cea din Irak sub egida coalitiei conduse de SUA, ambele fiind orientate spre asigurarea unui cadru de securitate si pentru sprijinirea guvernelor celor doua tari, pentru a prelua la un moment dat gestionarea securitatii proprii. Aceasta este misiunea lor. Din punct de vedere strategic, politic si economic, prezenta trupelor romane in cele doua locatii inseamna afirmarea Romaniei ca si contributor de securitate in context NATO si in context international.
G.G.: Detaliati va rog care a fost experienta dumneavoastra cu contactul romanilor din SUA. Ce lucruri ati vazut care v-au placut in comunicarile dintre ambasada si romanii de aici si unde sugerati ameliorari, atat din partea ambasadei, cat si din partea organizatiilor romanesti de aici (religioase, presa, politice, caritabile, etc.)?
S.D.: Eu m-am simtit mandru sa fiu roman in America si in randul comunitatii romanesti, am avut o experienta foarte interesanta si am cunoscut foarte multi romani deosebiti, realizati preofesional, financiar si familial, care au reprezentat mereu un model pentru mine. Am fost mereu mandru sa intalnesc romani care si-au implinit visul american prin ceea ce au realizat profesional in acest spatiu, departe de casa. Cred ca exista prea multe preconceptii, privind faptul ca romanii nu sunt suficient de uniti. Sau poate avem noi romanii o nemultumire perena fata de noi insine. Pe perioada sederii mele aici am observat un lucru: romanii nu sunt mai dezbinati decat alte grupuri etnice din America, si o spun cu mana pe inima, am vorbit cu colegii polonezi, evrei si din alte tari.
SUA este o tara mare, romanii din Sillicon Valley nu au aceleasi probleme sau date ale vietii ca cei din Colorado, din Texas, sau ca cei de pe Coasta de Est. Fiecare au un alt mediu de viata si este normal sa existe obiective sau tendinte centrifuge, care nu tin intotdeauna de noi. Pe de alta parte, faptul ca exista posibilitatea de comunicare, exista internet, televiziune romaneasca prin satelit, existati dumneavoastra ca presa romano-americana, acestea sunt instrumente care favorizeaza strangerea legaturilor. Deci nu trebuie sa ne deprimam, dar nici sa spunem ca toate lucrurile sunt bune, -pentru ca nu sunt- , si am putea sa fim mai pragmatici si mai cooperanti. Eu am fost educat si crescut sa caut si sa gasesc lucrurile pozitive in orice situatie. Exista aceste resurse pozitive si trebuie sa le folosim tocmai pentru a creea acele elemente de unitate si de a scapa de aspectele mai putin pozitive care ne inconjoara, chiar si in comunitatea noastra romaneasca din spatiul american.
G.G.: Detailati va rog contactele ambasadei cu copiii romani adoptati de catre familii americane si parintii lor (inclusiv originari din Romania), precum si perspectivele familiilor din SUA care vor sa adopte copii din Romania pe viitor.
S.D.: Ambasada noastra a mentinut legaturi apropiate cu familiile care au adoptat copii din Romania. Exista o asociatie a acestor familii. In fiecare an, in primul week-end din decembrie ambasada organizeaza o serbare pentru ei, iar in fiecare an asociatia invita ambasada si alte personalitati romanesti la o tabara de vara pe care o organizeaza. Eu sunt foarte impresionat, ma bucur si asi vrea sa sprijinim aceasta dorinta a familiilor de a mentine legatura cu tara de origine a copiilor si de a-i expune pe acesti copii la limba si la cultura din care provin. Consider ca ei sunt o punte umana intre cele doua tari.
In ceea ce priveste perspectivele familiilor care vor sa adopte copii din Romania, in momentul de fata, legislatia in vigoare nu permite acest lucru. Doar in conditiile in care aceasta legislatie ar fi amendata in viitor, acest lucru se va putea realiza.
G.G.: A facut jurnalista mericana Barbara Walters, o favoare sau o defavoare copiilor din orfelinatele romanesti, criticand sistemul de neglijenta si coruptie de acolo, in programele dumneaei “20/20”, la canalul ABC, sub titulaturile “Shame Of A Nation” (Rusinea Unei Natiuni) din 5-Octombrie-1990 si “Children for Sale” (Copii de Vanzare) din 8-Iunie-2001, care ulterior au dus la o interdictie de a mai adopta copii din Romania, interdictie valabila pana in prezent?
S.D.: Reportajele amintite, aparute in cadrul serialului “20/20 “, au generat inclusiv reactia de a decide un moratorium asupra adoptiilor internationale. In legatura cu acea emisiune, asi vrea sa subliniez doua aspecte: pe de o parte, filmul prezenta o situatie inacceptabila de coruptie, care exista in sistemul institutional romanesc privind adoptiile, dar mai semnala un lucru care este important de retinut: faptul ca aceasta coruptie era stimulata de cei din afara tarii, care erau in masura sa ofere foarte multi bani pentru astfel de adoptii si incurajau fenomenul coruptiei in acest domeniu. Chiar jurnalistii de la ABC au demonstrat cum pot sa plateasca pentru ca un copil sa fie conceput, abandonat si ulterior adoptat.
Pe de-o parte cred ca emisiunea a generat un soc, care a avut ca urmare imediata dorinta autoritatilor de a bloca acea coruptie. Insa prea putini s-au referit la faptul ca aspectul umanitar al subiectului fusese eclipsat de aspectul de “business”, de sume mari de bani puse in joc uneori de persoane private, sau de anumite agentii si care nu au avut un rol favorabil in crearea unui sistem sanatos si corect in Romania. Din aceasta perspectiva, faptul ca noi am vrut sa oprim intregul sistem, a fost un reflex firesc. Acum am trecut intr-un fel, in cealalta extrema, avem un sistem considerat de unii chiar prea strict, dar generat de acel soc care a reflectat magnitudinea problemei.
G.G.: Detaliati va rog care este situatia studentilor romani din SUA. Care este ponderea de studenti romani cu burse universitare in America si in ce masura acestia se mai intorc in Romania dupa primirea acestor burse?
Ce face statul roman pentru a crea o societate de meritocratie, unde studentii romani sa prefere sa ramana in Tara, in loc de a deveni parte din exportul de materie cenusie?
S.D.: Noi nu putem avea o situatie exacta a studentilor romani din SUA. Ei vin dintr-o tara libera intr-o alta tara libera si sunt liberi sa studieze in SUA, fara a avea vreo obligatie de a anunta acest lucru la ambasada. Majoritatea intra in contact cu ambasada, atunci cand vin la evenimentele culturale sau iau parte la diverse alte evenimente speciale ale noastre. Cert este ca, prin numarul tot mai mare de studenti care tin legatura cu noi, rezulta ca fluxul de studenti romani veniti in SUA in ultimii ani a crescut semnificativ.
In ceea ce priveste statul roman, cred ca cel mai bun lucru care s-a intamplat in ultimii ani este ca Romania s-a transformat dintr-o societate etatista, in care statul controla totul, intr-o societate in care functionaza pe regulile economiei de piata si ale sistemului economic definit de Uniunea Europeana. A fost o evolutie fara de care n-am fi obtinut in anul 2003 statutul de economie functionala de piata de la SUA si nu am fi fost pe cale de a deveni membri UE. Si astfel, in ultimii ani mai ales, oportunitatile profesionale pentru tineri in Romania au crescut foarte mult, existand o piata de business. Nu statul este principalul angajator al absolventilor celor mai merituosi, ci piata este cea care decide. Exista companii de software, cum ar fii Oracle, care au o prezenta semnificativa in Romania; companii de telecomunicatii sau de IT, cum ar fii Solectron din California; compania Ford vizeaza o mare investitie in Romania in urmatoarele luni. Acestea sunt oportunitatile create de economia de piata. Societatea de meritocratie este creata de competitie, intr-o piata libera si acces la servicii atragatoare si daca companiile occidentale sunt prezente in Romania, selectiile se fac in stil occidental.
G.G.: Este parerea multor exilati romani ca atat corpul diplomatic cat si Ministerul Afacerilor Externe este impregnat de comunisti, copii si/sau nepoti de comunisti, mai ales din notoria Securitate (acum S.R.I.), unde fosti detinuti politici, copiii si/sau nepotii lor n-au nici o sansa de avansare profesionala. In ce masura apreciati ca urmasii eroilor din rezistenta anti-comunista, pot avea in mod realistic sansa de a fii avansati profesional in MAE, Corpul Diplomatic si/sau chiar in Serviciile Secrete Romanesti?
S.D.: Eu pot sa va invit pe dumneavoastra si pe toti cei care vor sa cunoasca noua generatie a Ministerului de Externe cu adevarat, sa cunoasca echipa Ambasadei Romaniei din Washington, sa cunoasca fetele tinere si entuziasmul lor si chiar, daca e nevoie, sa le verifice CV-urile si dupa aceea sa faca urmatorul pas si sa mearga in Romania. Cred ca Ministerul de Externe si corpul diplomatic roman au fost printre primele care s-au primenit. Cand am intrat eu in MAE, in 1993, era o proportie de 3 -5% oameni tineri, care au intrat in minister dupa 1989. Si pot sa spun ca astazi proportia de 3 -5% descrie personalul aflat in minister dinainte de ’89. In ceea ce priveste modul de acces, in prezent, se face prin urmarirea concursurilor care se publica pe website-ul MAE si care inregistreaza o concurenta destul de mare, 20 -30 de candidati pe un loc. Sunt concursuri organizate pe standardele Uniunii Europene si a experientei americane. De altfel, nu intamplator, multi dintre tinerii diplomati romani au facut fata cu brio unor examene de selectie in institutii internationale precum Banca Mondiala sau in structurile Uniunii Europene.
G.G.: Romania a facut si face mult pentru apararea drepturilor etnicilor romani majoritari (80%) din Basarabia. Cum a ajutat echipa dumneavoastra diplomatica interesele Republicii Moldova la Washington? Care este dinamica dintre corpul diplomatic al Moldovei si cel al Romaniei in Washington, mai ales cand, guvernul comunist de la Chisinau tinde sa trimita si personal consular (cel putin la NY), care des nici nu vorbeste romaneste (adica cetateni alogeni minoritari)?
S.D.: Noi am promovat consecvent in spatiul american nevoia de a se acorda mai multa atentie Republicii Moldova, in primul rand de a se cunoaste istoria, situatia actuala, generata de prezenta trupelor rusesti - practic de ocupatie-, impotriva vointei guvernului de la Chisinau in Transnistria, atat in relatia cu Administratia cat si cu Congresul American. De altfel, veti afla ca multe dintre proiectele legate de Republica Moldova au fost sustinute sau uneori initiate de Romania.
In ceea ce priveste politica de cadre, aceasta tine de autoritatea unui stat, care este suveran si va las dumneavoastra ocazia de a va adresa direct acestora in legatura cu aspectul mentionat.
G.G.: Ce credeti despre legea deconspirarii tortionarilor si/sau a 'colaboratorilor' Securitatii? Cine beneficieaza si cine pierde ca urmare a acestei lustratii politice?
S.D.: Cred ca pentru sanatatea unei societati si mai ales pentru generatia tanara din care cred ca inca, la 42 de ani, fac parte, este important sa se stie care au fost colaboratorii si cine a facut politie politica. Pentru ca altfel riscam sa traim fie in suspiciune, fie intr-o stare morala nesanatoasa.
G.G.: Detailati va rog ce este 'US VISA WAIVER PROGRAM' (Programul de anulare a vizelor in SUA), de ce este acest lucru important pentru romani, ce ati putut face pana in prezent in aceasta privinta si cum isi pot aduce aportul romanii din America pentru finalizarea cu succes al acestui proiect (financiar, politic, local, lobby)?
S.D.: Probabil ca va amintiti, subiectul includerii Romaniei in Visa Waiver Program a fost ridicat in mod oficial de Presedintele Romaniei in cadrul intalnirii cu omologul american, la Casa Alba, in martie 2005. Presedintele Traian Basescu a evidentiat atunci semnificatia majora a posibilitatii ca cetatenii romani sa poata intra in SUA fara viza, date fiind statutul Romaniei de aliat al SUA in NATO, contributia si sacrificiul militarilor romani in razboiul impotriva terorismului, precum si perspectiva foarte apropiata ca Romania sa devina membru al Uniunii Europene. Toate acestea reprezinta argumente puternice pentru romani, ca si pentru cetatenii celorlalte state care au intrat in NATO si Uniunea Europeana in ultimii ani, in eforturile lor de a fi inclusi in acelasi program de scutire de vize de care beneficiaza membrii mai vechi ai NATO si UE si de a nu fi discriminati in raport cu cetatenii acelor tari. Acest obiectiv s-a aflat pe agenda tuturor intalnirilor politice romano-americane la nivel inalt care au avut loc in ultimul an.
Intre timp, am lansat o campanie de promovare, au fost inregistrate progrese si tin sa mentionez ca in Camera Reprezentantilor a Congresului SUA a fost constituit Grupul de Prietenie si Sprijin pentru Romania sau “Congressional Romania Caucus”, cu sprijinul co-presedintilor initiali ai acestui grup, Curt Weldon (R, Pa) si Solomon Ortiz (D, Tx). Unul din obiectivele principale ale acestui grup vizeaza promovarea campaniei de includere a Romaniei in programul Visa Waiver, un proces care implica din partea Romaniei atat o perioada de pregatire pentru indeplinirea conditiilor necesare, cat si o perioada de promovare activa, cu sprijinul comunitatii romanesti, pe langa Congresul SUA, institutia cu capacitate decizionala in acest sens.
Acest subiect are o semnificatie deosebita pentru cetatenii romani care vor sa calatoreasca liber in SUA, pentru romanii americani care au rude si prieteni in Romania si ar vrea ca acestia sa calatoreasca liber in Statele Unite, sau pentru oamenii de afaceri, pentru care procedurile de calatorie ar fi mult usurate.
Comunitatea romaneasca din SUA poate avea o contributie deosebita la atingerea acestui obiectiv sprijinind promovarea includerii Romaniei in Visa Waiver Program in raport cu oficialii lor locali si cu Administratia americana, pe care ii voteaza. Sprijinul comunitatii romano-americane poate avea cel putin aceeasi importanta pe care a avut-o sprijinul pentru integrarea Romaniei in NATO.
Practic, ceea ce pot face romanii care vor sa sustina aceasta campanie este: sa trimita scrisori colective catre membrii ai Congresului, reprezentanti si senatori ai statului in care locuiesc, catre Presedintele Bush si Secretarul de Stat, Condoleezza Rice, vizand sustinerea includerii Romaniei in Visa Waiver Program; sa ridice subiectul in intalniri directe cu senatori sau reprezentanti locali, ori in contextul numeroaselor evenimente care vor avea loc in acest an legate de alegeri; sa invite oficialii locali sau staff-ul lor la intalniri ale organizatiilor si bisericilor romano-americane; sa viziteze birourile oficialilor locali si sa evidentieze in intrevederile cu acestia si cu staff-ul lor importanta deosebita a subiectului, pentru comunitatea romano-americana; sa genereze articole de sustinere a includerii Romaniei in Visa Waiver Program, in mass-mediile scrise si audio-vizuale locale; sa se coordoneze cu alti reprezentanti sau organizatii romano-americane in promovarea acestui obiectiv si chiar si cu organizatii ale comunitatilor etnice provenind din alte tari europene care vizeaza includerea in Visa Waiver Program (Bulgaria, Cehia, Grecia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia).
G.G.: Care a fost experienta dumneavoastra cu fascinatia multor americani cu legendele vampirilor din Transilvania? In ce masura acest stereotip despre romani ajuta sau pericliteaza ideea americanilor despre frumusetea poporului roman si a civilizatiei romanesti?
S.D.: Eu am crescut la 10 km de Castelul Bran si iubesc acele locuri si respect istoria lor. Dar am o atitudine relaxata fata de mitul Dracula si fascinatia americanilor pentru acesta. Tuturor americanilor cu care discut pe subiect, le spun istoria reala si incerc sa nu fug de legenda. Fascinatia americanilor pentru vampiri si pentru Dracula nu o voi putea schimba eu sau altii. Dimpotriva, trebuie luata asa cum este, ba chiar trebuie generata cat mai multa atractie pentru ca oamenii sa vina, sa viziteze si sa vada si sa inteleaga, -dincolo de fictiune- si adevarata istorie a locurilor noastre.
G.G.: Ce planuri de viitor aveti?
S.D. : Voi prelua postul de Ambasador al Romaniei la NATO. Ma voi muta, impreuna cu intreaga familie, la Bruxelles. Cred ca dupa o perioada de cinci ani si jumatate petrecuta la Washington, va fi o experienta interesanta in mediul european, dar care va fi, in fond, consacrata consolidarii relatiei trans-atlantice. Voi fi dintre cei care va sustine procesul de transformare a NATO, continuarea extinderii cu tari din vecinatatea Romaniei si voi promova profilul strategic meritat al Romaniei in cadrul Aliantei. Voi circula destul de mult prin zone de coflict precum Afganistan sau Irak, precum si prin tarile care fac parte din NATO si cele partenere sau care doresc sa devina membre. Ma voi axa in mod deosebit pe teme care tin de securitatea in zona Marii Negre sau cea a Balcanilor.
Desi voi lucra in Europa, voi tine foarte, foarte aproape prieteniile construite in SUA si prin natura “job”-ului voi reveni destul de des cu teme de serviciu in SUA. Sa nu uitam ca unul din comandamente NATO, cel care vizeaza transformarea aliantei, se afla la Norfolk in Virginia. Am, de asmenea, deja cateva invitatii din partea unor “think-tank”-uri (rezervoare de materie cenusie) americane, precum German Marshall Fund of the United States si de la universitati precum Harvard sau Stanford, de a participa anul viitor la conferintele pe teme strategice organizate de acestea. Dar dincolo de temele de serviciu sau academice, poate mai mult decat orice ma leaga de spatiul american, numeroasele prietenii cu totul speciale pe care le-am legat in acesti ani, atat cu personalitati americane cat si cu cele din randul comunitatii noastre romanesti. Voi reveni, de aceea cu multa placere, impreuna cu familia in America, si doresc sa folosesc aceasta cale pentru a transmite ca voi fi extrem de bucuros sa ma intalnesc cu prietenii speciali din SUA si in “inima Europei”, adica de la Bruxelles, cat si in Romania.
G.G.: Domnule ambasador, va multumesc pentru interviu!
S.D.: Si eu dumneavoastra.
* * *
Interviu publicat cu acordul autorului, Gabriel Gherasim.
Comentarii