Constantin Tănase: Alegerile anticipate-pro şi contra

16 Octombire 2009

Abonează-te la: RSS, Email

De Constantin Tănase

În ultima săptămână, problema alegerilor anticipate a revenit pe agenda politică de la Chişinău. Surprinzător, dar pentru anticipate se pronunţă nu numai comuniştii; şi în unele medii democratice au apărut opinii potrivit cărora anticipatele nu ar mai fi o catastrofă pentru ţară, ba mai mult, pot fi o salvare chiar. Astfel, rezultă că pentru organizarea alegerilor anticipate se pronunţă nu numai comuniştii, ci şi unele voci din Alianţă.

Se pare însă că nici în AIE nu există o unitate de vederi cu privire la anticipate. Mihai Ghimpu, bunăoară, este categoric împotriva alegerilor anticipate, totodată afirmând public că, în cazul unor anticipate, comuniştii nu vor acumula mai mult de 15 mandate. Dacă-i aşa, de ce nu mergem la anticipate şi să terminăm odată cu acest megapartid pe nume PCRM? Ceva nu se leagă nici în logica Alianţei, nici în logica comuniştilor care, deşi ştiu că pot să piardă, insistă asupra alegerilor anticipate.

Este clar că problema anticipatelor e legată de cea a alegerii preşedintelui R. Moldova. Să punem întrebarea direct, fără ocolişuri: ce variantă comportă mai multe riscuri pentru R. Moldova - alegerea lui M. Lupu în funcţia de preşedinte al republicii şi evitarea anticipatelor sau nealegerea acestuia şi provocarea alegerilor anticipate?

Ştim în ce condiţii poate fi ales preşedintele (Lupu) - e nevoie de minimum opt voturi ale deputaţilor comunişti. Dacă admitem că Voronin nu controlează total PCRM, e posibil să se găsească aceste voturi. Iar unde-s opt, pot fi şi zece, şi douăzeci. Astfel, fracţiunea parlamentară a PDM (a lui Lupu/Diacov) ar putea deveni cea mai numeroasă şi cu cea mai mare pondere şi influenţă în Alianţă. Această nouă fracţiune - majoritară în AIE! - nu va mai cocheta cu celelalte componente ale Alianţei pentru Integrarea Europeană şi va exercita presiuni pentru a-şi promova punctul de vedere şi a-şi impune cadrele în toate domeniile şi la toate nivelurile.

Astfel, se va ajunge la situaţia bizară când sub cupola Alianţei liberal-democratice vor dicta aceiaşi comunişti ai lui Voronin, numai că intraţi pe altă uşă... Aşadar, ce este de preferat: noua situaţie din Alianţă sau alegerile anticipate? Aici ajungem la eterna poveste politică a moldovenilor, care sunt puşi în situaţia să aleagă răul cel mai mic. Dar care e răul cel mai mic în situaţia dată - Lupu preşedinte sau alegeri anticipate?

Ca să putem răspunde la întrebare, haideţi să ne mai gândim o dată de ce doresc comuniştii alegeri anticipate. Sunt ei atât de naivi încât să-şi bage de bună voie capul în laţ? Oare nu le facem jocul, acceptând ideea anticipatelor?

Alegerea lui Lupu ca preşedinte va fi percepută în afara ţării ca un semn al stabilităţii. Şi invers - alegerile anticipate vor însemna un nou val de instabilitate. În condiţii de instabilitate însă, bani nu vor mai veni - sau vor veni mai puţini - în R. Moldova. În lipsa finanţelor străine, guvernul nu va face faţă situaţiei şi ne putem pomeni în primăvară cu restanţe la pensii şi salarii, şi cu valuri, bine organizate de către opoziţia comunistă, de proteste sociale.

Ce garanţii avem că, în asemenea condiţii, comuniştii nu vor câştiga anticipatele şi nu se vor întoarce pe cal alb? Ce garanţii avem că, revenind la putere, noua guvernare comunistă va fi mai democratică şi mai europeană decât actuala Alianţă? Acestea sunt întrebările la care trebuie să răspundem înainte de a ne pronunţa pentru alegeri anticipate.

Timpul